Ne-am propus să vă arătăm ce are Gorjul mai frumos. De la locuri ce-ți taie respirația, până la capodopere de artă de o valoare globală inestimabilă, Gorjul nostru e bogat tare în frumuseți. Dar dintre toate bogățiile, niciuna nu depășește valoarea OAMENILOR care fac mândrie Gorjului oriunde s-ar duce.
Conacul Olarilor a găzduit în urmă cu puțin timp un eveniment ”de poveste” în care măiestria artistului Cristian Șorop–gorjeanul nostru de la MasterChef–s-a împletit frumos cu talentul regizoral al aceluiași Om.
Descoperiți în rândurile de mai jos, omul-artist și planurile lui de viitor.
Conacul Olarilor: Cine este Cristian Șorop?
Cristian Șorop: Un om. Mă refer la faptul că la vârsta mea am dobândit acele valori care te transformă din mamifer biped în om.
În completare am spune că omul Cristian Șorop este modest. Doar este unul dintre artiștii POVESTITORI ce transformă în FRUMOS tot ceea ce alege să atingă. Studiile facute în cadrul Institutului de Construcții București-Facultatea de Hidrotehnică, și-au pus și ele amprenta asupra lui, ajutându-l să-și canalizeze creativitatea spre domeniul peisagisticii, fără însă a-l limita.
Cristian Șorop ar fi putut fi unul dintre marii regizori/producatori de film ai țărișoarei noastre, în alte circumstanțe, dacă ne uităm în spate spre concursurile de film câștigate.
Dar, viața a vrut ca el să spună povești în natură și în farfurii.
Așadar, pe lângă grădininile amenajate cu gust ce încântă și surprind de fiecare data, Cristian surprinde și prin talentul său culinar. Impresionați au fost în 2014 și chefii de la Masterchef când au descoperit că târgujianul nostru pictează în farfurii cu gust și savoare încântând deopotrivă privirea și papilele gustative.
Dar să revenim la ceea ce îl definiște pe Cristian.
C.O.: Care sunt principalele valori în care credeți?
Cristian Șorop: Adevărul, prietenia, dragostea necondiționată.
C.O.: Cum v-ați descrie in 3-4 cuvinte?
Cristian Șorop: Sunt un tip comun, dar atât de diferit. Altminteri cum ar putea pune pasiune în activități atât de diferite, obținând mereu același rezultat: FRUMOSUL.
C.O.: Ce pasiuni aveți?
Cristian Șorop: Tot ce are atingere cu frumosul devine pasiune a mea.
C.O.: Ce vă displace?
Cristian Șorop: Minciuna, nerespectarea promisiunilor, kitsch-ul în oameni și muzică.
C.O.: Cu ce anume va mândriți?
Cristian Șorop: Familia este cea mai mare realizare a mea.
C.O.: Ce provocări ați întâmpinat de-a lungul timpului?
Cristian Șorop: Provocari de tot felul, dar cea mai mare a fost atunci când m-am aflat la un pas să imi pierd soția. Restul, sunt fleacuri.
C.O.: V-ați lovit de eșecuri?
Cristian Șorop: Mare parte dintre eșecuri mi le atribui spiritului meu autocritic foarte dezvoltat. Însă din fiecare înfrângere am invățat, m-am regrupat, fără sa consider ca am ajuns vreodata intr-un punct din care sa nu mai pot merge inainte. Mulți exagerăm. Eșecul te învață să vezi lucrurile din altă perspectivă, te motivează să fii mai organizat, mai bun în ceea ce faci.
C.O.: Ce anume vă motivează în activitatea Dumneavoastră?
Cristian Șorop: Vreau să las urme pe cărările pe care pășesc. Urme de frumos prin grădinile prin care trec, prin bucătării și în mod special prin sufletele celor care vor trece pragul proiectului Acasa la Moș Matei.
C.O.: Ce planuri aveți pentru viitor?
Cristian Șorop: Să-mi deschid în curând porțile casei copilăriei mele, pentru oaspeți. ”Acasă la Moș Matei” (în vârful dealului pe linia mare de la Copăcioasa) înseamnă respectarea unei promisiuni făcute bunicului meu când avea vreo 70 de ani. Eram pe atunci adolescent. Avea obiceiul ca, lunar, când lua pensia, să mă scoată la un suc și o plăcintă, la simigeria de pe Strada Victoriei.
Îmi spunea: ”-Măi, Cristiene, aș vrea să ai tu grijă de casa mea, să nu o lași să se dărâme. Eu am venit aici, am găsit un loc golaș, am făcut o casa pentru familia mea. Am facut bârne de stejar și am cioplit și am facut acoperișul.”
Mi-am dat seama că asta e foarte important pentru el, că practic acolo a început viața lui ca familist.Iarăși am facut o asociere cu faptul că viața noastră de familie nu mai incepe prin a taia un stejar din pădure și a face bârne pentru locuință. Am realizat că un mod de viață tradiționalist care aduce oamenii împreună la sărbători, la munca reprezintă o parte semnificativă din cultura și tradiția poporului nostru și am spus că merită să fac orice să îi respect această dorință.
Casa respectă stilul original și-și spune povestea frumos, încă de la intrare. Pereții le vor face turiștilor cunoștință cu personajele care au viețuit acolo și prin fotografiile expuse le vor spune povestea, îmbiindu-i încet-încet să descopere întreaga incintă și să se îndrepte spre punctul culminant al vizitei – degustarea deliciilor din bucătăria lui Moș Matei.
Peste 300 de ani de tradiție
Unul dintre odoarele cele mai iubite îl constituie pivnița ce a purtat în ea zestrea femeilor din familie pe parcursul ultimilor 300 de ani.
Dar, mai multe despre ea și despre restul surprizelor pe care le pregătesc vor afla vizitatorii la fața locului.
Vreau ca oamenii să regăsească gusturile de atunci într-o reinterpretare modernă. Am gândit deja mai multe meniuri tematice, menite să poarte vizitatorii prin toată lumea, oferindu-le pe lângă un festin gastronomic, o reală incursiune în zona de proveniență a preparatelor respective.
Preparate autentice din produse ecologice de proveninență locală
Intenția este de a implica activ comunitatea locală, achiziționând materia primă de la localnici, ajutând în acest fel atât viziatorii să simtă gustul natural și să se bucure de toate beneficiile, dar totodată și localnicii să-și valorifice munca.
Iubesc oamenii și frumosul, chiar dacă uneori oamenii nu înțeleg sau nu aderă la planurile mele.
Mă bucur să fac ceea ce îmi place, să-mi materializez ideile prin proiectele mele. Sufăr mai degrabă atunci când nu-mi pot duce o idee până la capăt decât atunci când nu am mare lucru de câștigat făcând-o.
C.O.: Spuneti-ne câteva cuvinte despre colaborarea cu Mihai Olaru.
Cristian Șorop: Mihai e un tip special. Emană o energie pozitivă care te pune în mișcare, te motivează, lăsându-te să te pui în valoare. Am colaborat foarte bine cu el, Mihai fiind deschis spre nou, spre diferit.
Povestea evenimentuluii organizat la Conac este una specială. Ne-am întors în timpurile când boierii români țineau la tradiții și-și prețuiau oamenii. Doi tineri însurăței au primit ca praznic de cununie, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. S-au regăsit în prima seară în meniu rețete din Caietul Doamnei, atât preparate tradiționale românești, cât și fițoșenii franțuzești, după care tânjeau domnițele noastre pe la începutul secolului trecut. Am ținut cont inclusiv de acea separație care se făcea între gusturile delicate feminine ce se regăseau în Platoul Doamnei și cele mai pline de saț, masculine, pe care le-am expus în Platoul Boierului.
Cuptoarele nu se stingeau, nici focurile sub plite nu se opreau
Însăși aranjamentul mesei a fost unul atent personalizat, utilizând vesela de porțelan pentru boieri și a doua zi, platouri din lemn pentru masa slujitorilor și a țăranilor fruntași invitați și ei.
A doua zi bucatele neatinse pe masa boierului, în special cele ”de saț” erau oferite oamenilor de curte, sub forma unei mămăligi cu de toate. De la tochituri la fripturici, toate se așezau cuminți în jurul unei mari mămăligi fierbinți și se serveau cu dărnicie, acompaniate fiind de muzica lăutarilor.
Am păstrat inclusiv obiceiul slujitorilor de a lua acasă în batistuță ceva bunătățuri pentru copii sau dimpotrivă pentru vreun bătrân neputincios.
M-am bucurat să pot povesti pas cu pas, purtându-i la propriu pe oaspeți prin tot filmul nostru, alături de Mihai Olaru, dar și de cei care și-au adus aportul cu deosebită implicare.